Mesajul de condoleanțe al Prea Sfințitului Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni, la mutarea dintre noi la cele veșnice a protoiereului Vasile Danilescu
Cu tristeţe şi adîncă durere ne despărţim în aceste zile de protoiereul mitriofor Vasile Danilescu, vrednic slujitor al Altarului, neobosit mărturisitor al credinţei în Hristos prin exemplul propriei sale vieţi şi un om de o rară nobleţe şi cumsecădenie.
Un suflet blînd şi bun, gata să ajute pe oricine, părintele Vasile va rămîne în conştiinţa tuturor celor care l-au cunoscut şi iubit o făclie mereu arzîndă pentru slujirea şi trăirea credinţei în Hristos, pe care a moştenit-o din familia sa şi a cărei lumină a revărsat-o cu multă dragoste peste fiii săi duhovniceşti, păstoririi cărora şi-a dedicat întreaga viaţă.
Călăuzit de marea dragoste pentru Dumnezeu şi de dorinţa arzătoare de a-I închina întreaga viaţă, părintele Vasile și-a început slujirea pastorală la 15 februarie 1985, cînd a fost hirotonit în trepta de diacon, iar mai apoi, la 24 februarie a aceluiași an, în cea de preot, de către Mitropolitul Serghie de Odesa și Herson. După absolvirea Seminarului Teologic din Odesa, în anul 1986, devine cleric al eparhiei Chișinăului, slujind în mai multe parohii din raioanele Hîncești, Ialoveni și Anenii Noi. În 1990 este este numit paroh al bisericii „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” din orașul Slobozia, pe care a păstorit-o pînă la 16 decembrie 2013. Din 1998 pînă în anul 2011 a deținut funcțiade blagocin al Circumscripției Slobozia a Eparhiei de Tiraspol și Dubăsari, îndeplinind cu multă dăruire, zel şi responsabilitate misiunea şi ascultarea ce i-a fost încredinţată, ca un adevărat slujitor în Biserica Mîntuitorului, fiind iubit de popor şi înalt apreciat de confraţii slujitori. Din 2011 pînă în prezent a fost paroh al Catedralei Arhierești „Nașterea Domnului” din orașul Tiraspol.
Pentru cei care am avut fericitul prilej de a-l cunoaşte, părintele Vasile a fost şi va rămîne o adevărată autoritate morală şi duhovnicească, care, prin lumina caldă şi plină de bunătate pe care o iradia, ne făcea mai tari în speranţa că puterea credinţei şi a rugăciunii învinge toate obstacolele şi nedreptăţile.
În aceste momente, cînd sufletul părintelui Vasile merge în lumina cea neapusă a Împărăţiei Cerurilor, ne rugăm Domnului Hristos, Cel înviat din morţi, să odihnească sufletul său în ceata sfinţilor, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfîrşit.
Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică în lumina Împărăţiei Sale!
Familiei greu încercate îi transmitem sincere condoleanţe.
† Nicodim, Episcop de Edineţ şi Briceni